Salut

            Revin cu partea a II-a din seria Alfabetul financiar-contabil. În prima parte am discutat despre câțiva termeni de bază ai contabilității. Astăzi aș vrea să continuăm pe aceeași linie și să continuăm cu câțiva termeni financiari-contabili, întâlniți foarte des în limbajul curent.

Venit – sume încasate sau de încasat din diverse surse. Sursele diferă în funcție de persoană. Din definiție deducem că venitul poate fi unul actual, bazat pe încasări precedente, sau un venit viitor, bazat pe sume ce trebuie încasate. În baza veniturilor viitoare se stabilesc,de obicei, cheltuielile perioadelor viitoare.

Cheltuieli – sume plătite sau de plătit pentru diverse bunuri sau servicii. După cum precizam mai sus, la realizarea bugetului unei perioade cheltuielile le stabilim în funcție de veniturile previzionate pentru acea perioadă.

Capital - suma totală pe baza căreria se participă la câștigurile/pierderile unei acțiuni. Capitalul reprezintă partea financiară a unei investiții, de aceea de multe ori este folosită sintagma capital investit. De fiecare dacă când vrei să faci o investiție, ai nevoie de o anumită sumă numită capital.

Cash-flow – cash definește capacitatea de autofinantare, iar flow defineste fluxul net al lichiditatii disponibile la sfirsitul perioadei adica a incasarilor si platilor.Mai exact cash-flow reprezintă mișcarea banilor într-o activitate ce generează bani. Există metode financiare de calcul pentru cash-flow și dacă un proiect de investiții nu are suficiente cash-flowuri viitoare  pentru a amortiza capitalul investit, este respins.

Datorie – sursă de finanțare externă pusă la dispoziție de diverse instituții sau persoane fizice/juridice. De ce privim datoria ca o sursă de finanțare? Păi … să o luăm logic : primești bani, cu ajutorul cărora realizezi diverse tranzanzacții; dacă nu ai fi primit acei bani, nu ai fi realizat tranzacțiile. Datoriile au de obicei un termen de rambursare, adică un termen până când trebuie să returnăm banii primiți.

Creanță – sumă acordată temporar din patrimoniul propriu unei persoane fizice/juridice în schimbul căreia ar urma să primească un echivalent valoric.

Mai explicit, Ion îi dă  X bani lui Vasile, iar Vasile promite că îi dă banii înapoi când primește salariul. În acest caz Ion are o creanță față de prietenul său Vasile.  Greșeala de terminologie din zilele noastre este confundarea datoriei cu creanța. Dacă Ion nu a citit acest articol, în care explic diferența față dintre creanță și datorie, el îi va reaminti lui Vasile ( care a uitat să îi mai dea banii) : Amice, ai o datorie la mine! Fiincă acum știți diferența dintre datorie și creanță, sună puțin ciudat nu-i așa? Exprimarea corectă este : Amice, ai o creanță față de mine! În primul caz, Ion îi spunea lui Vasile de fapt că el îi datorează bani și nu invers. Această eroare este promovată și prin mass-media. De câte ori nu ați auzit sau citit expresia : X-ulescu a declarat că-și va recupera datoriile în instanță! Sper că de azi înainte veți folosi corect termenul de datorie, și vă veți folosi și de cel de creanță.

Continuăm seria de articole cu termeni financiari-contabili în articolul următor, unde voi exemplifica și câțiva termeni din economie.